Viata ca o cursa cu obstacole
Charles Lever s-a vazut cu sotia sa doar in weekend-uri timp de 2 ani. Si asta pentru a-si face doctoratul in stiinte teologice. Un sacrificiu mai putin inteles in anul 2009, an in care se organizeaza tabere de ateism. Cartea scrisa de acest domn este cu adevarat remarcabila. Contine exemple relevante, reale si pline de inspiratie din lumea asta care ne este prezentata doar in negru la televizor. Vorbeste despre baieti de la tara de care radeau toti retardatii de pe ulita(lucru care in Romania se intampla inclusiv in marele orase) si care mai apoi au ajuns presedinti de tara, generali sau medici vizionari. Nimic nu este inventat sau romantat. Totul este absolut real, aceste cazuri au existat cu adevarat si spre surprinderea noastra, exista zi de zi printre si pe langa noi. Doar ca propriile noastre persoane sunt prea ocupate cu a contempla nefericirea. Lui Michael Jordan i s-a spus in liceu ca n-are vreo treaba cu baschetul(intre noi fie vorba, stiti cumva daca antrenorul ala a avut apoi macar demnitatea de a-si trage un glont in tampla? ). Zeci de cantareti talentati si care au schimbat istoria muzicii pentru totdeauna au fost initial refuzati de oameni blazati ajunsi in postura nefericita pentru omenire de a lua decizii importante in numele unor case de discuri. In momentele lor de glorie, cu toata mass-media de fata, cantaretii au inchinat un pahar de sampanie si pentru acei indivizi. Fotbalistului ceh, Pavel Nedved i s-a spus la varsta de 16 ani sa se lase de fotbal. Si asta deoarece unui antrenor frustrat i se parea ca nu ar fi tehnic. N-o fi tehnic Pavel Nedved. Dar in urma cu 3 ani a castigat Balonul de Aur, cel mai important trofeu acordat anual unui jucator. Candva o sa dezvolt subiectul. Sunt multi oameni care se ocupa de recrutare in numele unor companii si care nu inteleg care e menirea lor de fapt. Daca nu esti capabil sa vezi intr-un om ceea ce poate nici macar el insusi nu vede la momentul prezent, atunci esti degeaba pe statul de plata al firmei. Asta inseamna viziune, pe care foarte multi o trambiteaza, dar pe care infinit mai putini sunt capabili sa o aplice. In vara lui 1999, intr-o zi caniculara m-am dus sa ma inscriu pentru examenul de admitere la Colegiul National Alexandru Ioan Cuza din Focsani. O secretara, jumatate om, jumate iepure, jumatate inorog a inceput sa rada de mine cand a vazut in dosar ca facusem gimnaziul la Liceul cu Program Sportiv. Ai fost specializarea handbal si acum vrei sa dai la matematica-informatica? Ha, ha, ha. Poti sa te inscrii la examen, dar oricum n-ai vreo sansa. Era o singura clasa de mate-info. 25 locuri. Am intrat al 21-lea si am terminat liceul al 3-lea. Ha, ha, ha. Si un pahar de sampanie ridicat. Nu ne place cum suna. Iar acompaniamentul la chitara este chiar bizar. – directorul casei de discuri Decca Records atunci cand a refuzat sa semneze un contract cu Beatles, in 1962
